s. f., g.-d. art. paralexíei
s.f. Tulburare a vorbirii constând în citirea deformată a cuvintelor. [Gen. -iei. / < fr. paralexie, cf. gr. para – lângă, lexis – dicțiune].
s. f. tulburare a vorbirii în citirea deformată a cuvintelor. (< fr. paralexie)