definiția paralizeze definiție dex

paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A se îmbolnăvi de paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser.

vb. 1. (MED.) (înv. și pop.) a seca, (pop.) a damblagi, a lua, (Ban.) a slogui, (înv.) a slăbănogi. (I-a ~ piciorul drept.) 2. v. amorți. 3. v. înmărmuri. 4. a anihila, a anula, a neutraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.) 5. a imobiliza. (Prin forță i-a ~ orice mișcare.)

vb., ind. prez. 1 sg. paralizéz, 3 sg. și pl. paralizeáză

tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A face să se paralizeze. 2) A împiedica să se miște; a face imobil; a imobiliza; a țintui; a pironi. 3) fig. A reduce la neputință. 4) (acțiuni sau activități) A împiedica să se desfășoare; a opri. ~ circulația transportului. /<fr. paralyser

intranz. rar 1) A deveni paralitic. 2) (despre părți ale corpului) A fi lovit de paralizie; a înceta de a-și îndeplini funcțiile vitale. /<fr. paralyser

vb. I. 1. intr., refl. A-și pierde total sau parțial mobilitatea și sensibilitatea corpului; a se damblagi. 2. tr. (Fig.) A face să înceteze orice mișcare, orice acțiune; a imobiliza. [< fr. paralyser].

vb. I. intr. refl. a suferi o paralizie. II. tr. (fig.) a face să înceteze (o mișcare, o acțiune); a imobiliza; a încremeni (de emoție, de spaimă). (< fr. paralyser)