, paralogisme, s.n. Raționament fals făcut din neștiință, fără intenția de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme.
s. n., pl. paralogísme
s.n. Eroare de raționament sau demonstrație săvârșită involuntar. [< fr. paralogisme, cf. gr. para – alături, logismos – raționament].
s. n. 1. eroare de raționament sau în demonstrație, săvârșită involuntar. 2. (med.) cuvânt utilizat în sens diferit de cel uzual. (< fr. paralogisme)