s.n. (Înv., reg. și fam.) Supărare; tristețe; necaz, ciudă. [Acc. și: parapón] – Din ngr. paráponon.
s.n. (Înv., reg. și fam.) Supărare; tristețe; necaz, ciudă. [Acc. și: parapón] – Din ngr. paráponon.
s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, nemulțumire, neplăcere, pică, pizmă, pornire, ranchiună, supărare.
s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, nemulțumire, neplăcere, pică, pizmă, pornire, ranchiună, supărare.
n. înv. fam. Dispoziție rea; indispoziție; supărare. /<ngr. paráponon
n. înv. fam. Dispoziție rea; indispoziție; supărare. /<ngr. paráponon