părăsiri, s.f. 1. Acțiunea de a (se) părăsi și rezultatul ei. 2. Stare a persoanei, a locului etc. părăsit; p. ext. singurătate, izolare. ♢ Loc. adj. și adv. În părăsire = (care este) în stare proastă, în ruină; abandonat, părăsit. – V. părăsi.
s. 1. v. abandon. 2. v. evacuare. 3. v. pa-ragină.
s. f., g.-d. art. părăsírii; pl. părăsíri
f. Stare a celui părăsit. /v. a părăsi