parastase, s.n. Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea celor morți; p. ext. praznic care se face după o astfel de slujbă; pomană. ♦ (Pop.; concr.) Colac oferit preotului sau persoanelor care au luat parte la această slujbă. [Var.: (reg.) părăstás s.n.] – Din sl. parastasŭ, ngr. parástasis.
n. 1) Slujbă religioasă oficiată pentru pomenirea morților (la 40 de zile de la moarte). 2) Praznic care se face cu acest prilej. /<sl. parastasu, ngr. parástasis
s.n. – Recviem, slujbă pentru morți. Mgr. παράστασις, parțial prin intermediul sl. parastasĭ (Cihac, II, 683; Vasmer, Gr., 111).
s.n. v. parastas.