parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter.
vb., ind. prez. 1 sg. parașutéz, 3 sg. și pl. parașuteáză
tranz. (persoane sau obiecte) A lansa cu parașuta dintr-un aparat de zbor. /<fr. parachuter
vb. I. tr., refl. A (se) lansa cu parașuta. [< fr. parachuter].
parașute, s.f. Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor. ♢ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. – Din fr. parachute.
f. Dispozitiv (de forma unei umbrele) pentru coborârea lentă a oamenilor (sau a unor obiecte) lansați dintr-un aparat de zbor. /<fr., engl. parachute
s.f. 1. Aparat construit în forma unei umbrele, care încetinește căderea unui corp și este folosit pentru lansarea din avion a oamenilor sau a materialelor în timpul zborului. ♢ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material cu bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic. 2. Dispozitiv de frânare pentru cazuri de avarii la ascensoare. [< fr. parachute < parer – a evita, chute – cădere].
s. f. 1. dispozitiv în formă de umbrelă, pentru lansarea din avion în timpul zborului. 2. dispozitiv de frânare pentru cazuri de avarii la ascensoare. (< fr. parachute)