paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró).
vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. paratirisésc, imperf. 3 sg. paratiriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. paratiriseáscă