definiția parcelele definiție dex

adv. (Fam.; în expr.) A face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea = a tăia (pe cineva sau ceva) în bucăți, a face fărâme; a distruge, a nimici. – Din tc. parça-parça „bucată cu bucată”.

adv.

parcele, s.f. (Rar) Carmac. – Din tc. parça.

s. v. carmac, lot, parcelă.

(pisc.) s. f., art. parceáua, g.-d. art. parcélei; pl. parcéle

parcéle, s.f. (înv. și reg.) 1. bucată mai mică de ceva; parcelă. 2. legătură, pachet; testea. 3. unealtă de pescuit fără nadă, alcătuită dintr-un șir de cârlige mari; carmac.

s.f. – Parte, piesă, bucată. – Mr. părcea. Tc. parça (Șeineanu, II, 284; Lokotsch 1628; Tiktin; Pascu, Beiträge, 19), cf. ngr. παρτσᾶς, sb., bg. parča. Der. din lat. particella (Candrea-Dens., 1340), nu e posibilă.

parcele, s.f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle.

s. v. lot.

s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle

f. Porțiune de teren (de mărimi variabile), de limitată în vederea exploatării. /<fr. parcelle

s.f. Porțiune de teren bine delimitată care face parte dintr-un teren mai întins. [< fr. parcelle].

s. f. porțiune de teren delimitată precis și destinată unui anumit scop. (< fr. parcelle)