pardosesc, vb. IV. Tranz. A acoperi sau a căptuși cu pardoseală o încăpere, o curte etc.: p. ext. a pava. ♦ P. gener. (Rar) A căptuși; a acoperi. – Et. nec.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosésc, imperf. 3 sg. pardoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. pardoseáscă
tranz. 1) (încăperi, suprafețe) A acoperi cu pardoseală. 2) (străzi, piețe, curți etc.) A acoperi cu pavaj; a pava. 3) rar A înzestra cu căptușeală; a căptuși. /Orig. nec.
vb. – A pava, a bate podea, a pietrui. – Var. înv. părtăsi. Origine îndoielnică. S-a crezut în ngr. πατώνω, aorist πάτωσα (Cihac, II, 683), care se potrivește semantic, dar care prezintă dificultăți fonetice. – Der. pardos, s.n. (rar, caldarîm, pavaj), formație regresivă a cuvîntului următor; pardoseală, s.f. (caldarîm, pavaj); pardositor, s.m. (parchetar, meseriaș care execută pardoseli).
s. v. leopard, panteră, pardoseală, podea.
m. 1) înv. Mamifer exotic carnivor, foarte agil, de talie mare, având corp puternic și mlădios, coadă lungă și blană galbenă cu pete negre; leopard; panteră. 2) Blana acestui mamifer. 3) fig. Om curajos, viteaz. /<sl. parudosu, ngr. párdos
s.m. – Panteră. Mgr. πάρδος, parțial prin intermediul sl. parŭdosŭ (Cihac, II, 246; Conev 56; Vasmer, Gr., 111). Sec. XVII, înv.