parfumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-și) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profumá vb. I] – Din fr. parfumer.
vb., ind. prez. 1 sg. parfuméz, 3 sg. și pl. parfumeáză
tranz. 1) (persoane sau lucruri) A da cu parfum. 2) (spații) A umple cu parfum, cu mireasmă; a îmbălsăma; a înmiresma. /<fr. parfumer
parfumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Care răspândește parfum (1), care miroase frumos; înmiresmat. ♦ (Despre unele alimente) Aromat2 (și cu gust plăcut). 2. Impregnat cu parfum (2). [Var.: (înv.) profumát, -ă adj.] – V. parfuma.
adj. 1. v. înmiresmat. 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.) 3. odorant, odorifer. (Esență ~.)