parigorii, s.f. (Înv. și reg.) 1. Mângâiere, consolare. ♢ Loc. adv. În (sau de-o) parigorie = ca să facă pe voia cuiva, de hatârul cuiva; p. ext. de formă, într-o doară. 2. Prostie, aiureală, zăpăceală. – Din ngr. parighoría.
s. v. alinare, consolare, îmbăr-bătare, încurajare, mângâiere.
s. f., art. parigoría, g.-d. art. parigoríei; pl. parigoríi, art. parigoríile