, parípi, 1. cal tânăr, sprinten și frumos, bun de călărie; cal lăturaș, care merge pe lângă cel din ham, pahodnic, bidiviu, telegar. 2. cal sau mânz mic, slab, nedezvoltat; mârțoagă. 3. copil mic.
s.m. – Cal tînăr, bidiviu. Mgr. πάριππος (Cihac, II, 684), ngr. παρίππι, cf. sl. paripŭ „mîrțoagă”, sb., cr., slov. parip, mag. paripa. Der. din sl. (Miklosich, Lexicon, 555) sau din mag. (Gáldi, Dict., 150) e mai puțin probabilă. Sec. XVII, înv.