parlamentari, -e, adj., s.m. I. Adj. 1. Care ține de parlament, privitor la parlament; din parlament. ♦ (Despre o formă de stat) Cu parlament, bazat pe parlament. 2. Conform uzanțelor din parlament; p. ext. care este de o politețe rigidă; ceremonios, protocolar. II. S.m. Membru al unui parlament. – Din fr. parlementaire, it. parlementario.
parlamentari, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlementario.
adj., s. 1. adj. (POL.) legislativ, legiuitor. (Organ ~.) 2. s. (POL.) congresman. (În unele state, ~ ul se numește congresman.) 3. s. (MIL., POL.) (înv.) solitor. (Au trimis un ~ în tabăra adversă.) 4. adj. ceremonios, protocolar. (Stil, limbaj ~.)
(de parlament, privitor la parlament) adj. m., s. m., pl. parlamentári; f. sg. parlamentáră, pl. parlamentáre
1) Care ține de parlament; propriu parlamentului. Dezbateri ~e. ♢ Imunitate ~ă privilegiu acordat membrilor unui organ legislativ de a nu putea fi arestați sau judecați fără consimțământul acestui organ. 2) Care are la bază un parlament. Republică ~ă. /<fr. parlementaire, it. parlementario
m. Membru al parlamentului. /<fr. parlementaire, it. parlementario
adj. 1. Care aparține parlamentului, privitor la parlament, organizat pe baza unui parlament. 2. Potrivit uzanțelor admise în parlament. // s.m. Membru al parlamentului. [Cf. fr. parlementaire].
I. adj. 1. referitor la parlament. o regim ~ = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în fața parlamentului. 2. potrivit uzanțelor admise în parlament. 3. referitor la acțiunea de a parlamenta. II. s. m. 1. membru al parlamentului. 2. persoană delegată, în timp de război, să ducă tratative de pace sau de armistițiu cu comandamentul inamic. (< fr. parlementaire, it. parlamentario)