parloare, s.n. (Livr.) Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir.
s. vorbitor, (înv.) parlatoriu. (~ la un cămin.)
n. (într-un spital, cămin, cazarmă etc.) Încăpere specială pentru întrevederi și convorbiri; vorbitor. /<fr. parloir
s.n. (Rar) Sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. [Pron. -loar. / < fr. parloir].