definiția parmacului definiție dex

parmaci, s.m. Par sau stâlp (gros) folosit la diverse construcții deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.). – Din tc. parmak.

s. 1. v. par. 2. v. stâlp.

s. v. balustradă, grilaj, mână curentă, parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, rezemătoare.

s. m., pl. parmáci

m. 1) Stâlp la prispă sau la pridvor care susține streașina acoperișului; pop. 2) (în Moldova sec. XVIII) Unitate de măsură pentru lungime (egală cu o jumătate de palmă). /<turc. parmak

s.m. – 1. Grilaj, balustradă. – 2. Stîlp. – Mr. părmache, megl. părmaț. Tc. parmak „deget” și „bară de fier” (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Lokotsch 1636; Ronzevalle 57), cf. ngr. παρμάϰι, alb., bg., sb. parmak și de asemeni palmac. – Der. părmăcui, vb. (a întări cu parmaci, a îngrădi); parmaclîc, s.n. (balustradă, parapet), din tc. parmaklik, cf. ngr. παρμαϰλίϰια, bg., sb. parmakluk. E dubletul lui pîrmac, s.n. (Olt., par), din sb. parmak.