paroxitone, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton.
s. n. (sil. mf. par-), pl. paroxitóne
și substantival (despre cuvinte sau forme gramaticale) Care poartă accentul pe penultima silabă. /<fr. paroxyton
adj., s.n. (Cuvânt) care se accentuează pe penultima silabă. [< fr. paroxyton].