parpiani, s.m. Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe sau roz, care crește prin locuri uscate (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec.
s. (BOT.; Antennaria dioica) (reg.) flocoșele (pl.), linariță, măruncă, părălei (pl.), siminoc, floarea-patului, laba-mâții, scânteiuță-de-munte, sunătoare-de-munte, talpa-mâței, talpa-pisicii.
s.m. – Plantă (Gnaphalium dioicum). Origine necunoscută. Der. din mag. parlagy gyopar (Cihac, II, 520) e greu de susținut.