definiția part definiție dex

interj (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee.

interj.

adj. care aparține parților, popor din antichitate, de origine iraniană, dintre Eufrat și Indus. ♢ (s. f.) limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. (< fr. parthe)

s.m. pl. Veche populație de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, unde a întemeiat un puternic stat sclavagist în sec. III a. Cr. – Din fr. Parthes.

(populație iraniană) s. m. pl. (sg. part)

pârțuri, interj., s.n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S.n. Gaze care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

interj., s. 1. interj. (reg.) târț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vânt, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam.

interj.

s. n., pl. pârțuri

interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal). /Onomat.

interj. – 1. Imită zgomotul unei bășini. – 2. Arată disprețul. Creație expresivă, cf. pîr, și Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrțîi, vb. (a da pîrțuri); pîrțîială, s.f. (serie de bășini); pîrțuică, s.f. (diaree).