s. f., g.-d. art. partenogamíei
s.f. (Biol.) Proces de fuzionare a două nuclee sexuale formate în interiorul aceleiași celule. [Gen. -iei. / < fr. parthénogamie, cf. gr. parthenos – fecioară, gamos – căsătorie].
s. f. autofecundare prin fuzionarea unor gameți femeli, fără participarea nucleului mascul. (< fr. parthénogamie)