particularizez, vb. I. Refl. și tranz. fact. A deveni sau a face să devină particular (I 2); a (se) reduce la un caz concret; a (se) individualiza. – Din fr. particulariser.
vb., ind. prez. 1 sg. particularizéz, 3 sg. și pl. particularizeáză
tranz. A face să se particularizeze. /<fr. particulariser
intranz. A căpăta trăsături strict particulare; a deveni individual; a se individualiza; a se singulariza. /<fr. particulariser
vb. I. tr. și refl. 1. A spune (ceva) cu amănunte. 2. A restrânge la un singur caz. [< fr. particulariser, cf. lat. particularis].