părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte.
vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 sg. și pl. părtineáscă