parveniți, -te, adj., s.m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni.
adj., s. căpătuit, (pop.) ajuns. (E un ~.)
adj. m., s. m., pl. parveníți; f. sg. parvenítă, pl. parveníte
adj., s.m. și f. (Om) îmbogățit, ajuns, înălțat la o treaptă superioară fără a avea merite deosebite și adesea pe căi necinstite. [Pl. -iți, -ite. / cf. fr. parvenu].
adj., s. m. f. (om) care a reușit să parvină. (după fr. parvenu)