definiția pasare definiție dex

pasări, s.f. Acțiunea de a pasa și rezultatul ei. – V. pasa.

s. v. transmitere, trecere.

s. f., g.-d. art. pasării; pl. pasări

s.f. (Rar) Acțiunea de a pasa și rezultatul ei. [< pasa].

expr. (iron. – d. oameni) a învăța un lucru pe cineva mai competent / mai experimentat decît sine în respectivul domeniu.

a-l durea în bigă / în cot / în șpiț, a i se fâlfâi (cuiva de ceva), a-l lăsa rece, a numai putea (de cineva sau ceva), a i se rupe (în paișpe) de ceva.

expr. (pop.) trecător, efemer.

s. v. surguci.

s. v. surguci.

expr. polițist.

s. v. floarea-paștelui.

s. v. răcovină.

s. v. răcovină.

s. v. codobatură, prundar, prundaș.

(zool.) s. f.

(desert) s. m.

s. v. bălușcă, lalea.

s. v. bălușcă, lalea.

ete fleoșc! / pula! / scârț!, etete!, mă doare-n cot! / cur! / pix! / șpiț!, mi se rupe!

pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunți. – Din fr. passer.

vb. v. da, transmite, trece.

vb. a mărunți, a zdrobi. (A ~ legume.)

vb., ind. prez. 1 sg. paséz, 3 sg. și pl. paseáză

tranz. 1) (mingea) A trimite altui jucător din echipă (în timpul jocului). 2) (lucruri, bani etc.) A face să ajungă (direct sau indirect) la altcineva; a pune în posesia cuiva; a transmite. 3) (fructe sau legume) A zdrobi trecând printr-o sită. /<fr. passer

vb. I. tr. 1. (Sport) A trece mingea altui jucător din echipă. 2. (Fam.) A ceda, a transmite, a trece cuiva ceva. [< fr. passer].

vb. tr. 1. a transmite cuiva ceva. 2. (sport) a trece mingea unui coechipier. (< fr. passer)

păsări, s.f. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi pentru zbor și cu fălcile acoperite cu formații cornoase; (și la sg.) animal din această clasă. ♢ (De-a) pasărea zboară = joc de copii în care jucătorii imită zborul unei păsări. ♦ Fig. Avion. 2. Spec. Nume generic pentru păsările (1) domestice crescute pe lângă casa omului în scop economic; orătanie; spec. găină. ♦ Carne de pasăre (2), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. 3. (Reg.) Vrabie. 4. Compuse: pasărea-muscă = colibri; pasărea-liră = pasăre australiană la care masculul are coada în forma unei lire, viu colorată (Menura superba); pasărea-omătului = pasăre mică cu penele de diferite culori în care predomină culoarea albă (Plectrophenax nivalis): pasărea-cânepii = cânepar; pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene bogate și frumos colorate (Paradisea apoda). [Var.: (înv. și pop.) pásere s.f.] – Lat. passer.

s. (ORNIT.) 1. zburătoare. 2. orătanie, (reg.) cobaie, cojbăliță, galiță, gujălie, oară. (Crește păsări pe lângă casă.) 3. pasăre de pradă = pasăre răpitoare; pasăre răpitoare = pasăre de pradă. 4. pasărea-furtunii v. furtunar; pasărea-muscă v. colibri; pasărea-omătului (Plectro-phenax nivalis) = (reg.) presură-de-iarnă, presură-de-omăt; pasărea-paradisului (Paradisea apoda) = (reg.) pasărea-raiului.

s. v. membru, penis, vrabie.

s. f., g.-d. art. păsării; pl. păsări

f. Animal vertebrat ovipar, având corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, și un cioc în partea anterioară a capului. ~ domestică. ~ de pădure. ~ migratoare. ♢ ~ călătoare pasăre care pleacă iarna în țările calde. ~-muscă pasăre tropicală de talie foarte mică, cu cioc lung, subțire, cu penaj viu colorat, strălucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-liră pasăre australiană cu coada în formă de liră (la bărbătuși). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ măiastră pasăre înzestrată în credințele populare cu puteri supranaturale; pasăre năzdrăvană. [G.-D. păsării] /<lat. passer

s.f. – 1. Vertebrat ovipar cu corpul corpul acoperit cu pene; zburătoare. – 2. Organ genital masculin. – Istr. pǫsăre. Lat. passarem, forma vulgară a lui passerem (Pușcariu 1280; Candrea-Dens., 1350; REW 6268), cf. it. passero, prov. paser, cat. passara, sp. pájaro, port. pássaro. Pentru sensul al doilea, cf. pulă și can. pájaro. – Der. păsăresc, adj. (de pasăre; confuz, încurcat); păsărește, adv. (încurcat, confuz); păsăreț, s.n. (mulțime de păsări); păsărică, s.f. (pasăre mică; organ genital); păsărime, s.f. (mulțime de păsări); păsăroi, s.m. (pasăre mare; Trans., vrăbioi); păsărar, s.m. (vînător, vînzător sau crescător de păsări; uliu, erete).

s. f.

s. v. cânepar.

s. v. sitar.

s. v. mătăsar.

s. v. inăriță.

s. f., pl. păsări-líră

s. v. forfecuță.

s. v. cucuvaie, cucuvea.

s. f., pl. păsări-muscă

s. f.

s. f.

s. v. sitar.

s. v. pițigoi.

s. v. pasărea-paradisului.

s. v. cucuvaie, cucuvea.

s. v. sticlete.

s. v. furtunar, pasărea-furtunii.

s. v. forfecuță.

s. v. pescar, pescărel, pescăruș.

s. v. pescar, pescărel, pescăruș.

s. v. mătăsar.

s. v. sticlete.

s. v. botroș, cinteză, sticlete.

s. v. scatiu.

s. v. găinușă, ieruncă.

s. v. pescar, pescărel, pescăruș.

s. v. scorțar, scor-țăraș, scorțărel.

s. v. nagâț.

s. v. codobatură, prundar, prundaș.

, pers. 3 pásă, vb. I. Intranz. 1. (Înv.) A merge, a se duce. 2. (Pop. și fam., cu valoare de îndemn sau de avertisment) Încearcă să..., îndrăznește de..., caută de... – Din lat. *passare.

pers. 3 pásă, vb. I. Intranz. 1. Unipers. (De obicei construit cu dativul) A simți neliniște, a se îngrijora. 2. (Înv. și pop.) A cântări sau a atârna greu; a se lăsa greu (peste ceva). ♦ Unipers. (Construit cu dativul) A simți greutatea unui lucru sau a unei situații, a suporta cu greutate ceva neplăcut. – Lat. pensare.

vb. 1. a se îngrijora, a se neliniști, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu-i ~ de nimeni.) 2. a-l interesa, a se sinchisi. (Nu-i ~ de nimic.)

vb. v. apăsa, călca, comprima, duce, merge, păși, pleca, porni, presa, strânge, umbla.

(a se duce) vb., ind. prez. 3 sg. pásă, (du-te, îndrăznește) imper. 2 sg. pásă/pas

(a se îngrijora, a apăsa) vb., ind. prez. 3 sg. pásă; conj. prez. 3 sg. pése

pers. 3 pásă intranz. înv. A se deplasa, părăsind locul inițial; a pleca; a se duce. ♢ Pasă! pleacă! du-te! mergi! /<lat. passare

pers. 3 pásă intranz. (de obicei în construcții negative sau interogative) A fi cuprins de grijă; a se neliniști; a se îngrijora. /<lat. pensare

pers. 3 sg. pásă, vb. I 1. (înv. și reg.; folosit mai ales la imperativ) a pleca, a se duce; a merge, a umbla; a păși. 2. a o duce, a-i fi, a-i merge (bine sau rău). 3. (pop. și fam.) încearcă să ..., caută ... să, îndrăznește să ...

s.f. (Pop.) Faptul de a-i păsa¹ (1) cuiva ceva; grijă, interes, preocupare (pentru cineva sau ceva); îngrijorare, teamă. ♢ Loc. adj. și adv. Fără (de) păsare = nepăsător, indiferent. – V. păsa¹.

s. v. atenție, frică, grijă, interes, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sin-chisit, teamă, temere.

s. f., g.-d. art. păsării

s.f. (înv.) casă; palat.

s.f. – Locuință, casă. Lat. pausare, al cărui rezultat normal ar fi păsare, dar care a pierdut sensul său verbal (Giuglea, Dacor., II, 638-42), cf. răposa. Sec. XVI, înv.

s. v. pițigoi.

s. v. pițigoi.

s. v. ochiul-boului, pitulice.

s. v. ochiul-boului, pitulice.