s.f. 1. Stare a celui pasiv (I 1); lipsă de activitate, de inițiativă, de interes; renunțare la acțiune; inactivitate; resemnare. 2. Însușire a unor metale sau aliaje de a nu fi atacate de unii acizi concentrați. – Din fr. passivité, germ. Passivität.
s. 1. v. inactivitate. 2. v. indiferență.
s. f., g.-d. art. pasivității
f. 1) Caracter pasiv; inactivitate. 2) Atitudine pasivă. /<fr. passivité, germ. Passivität
s.f. 1. Caracterul, starea a ceea ce este pasiv; inactivitate, delăsare. 2. Proprietate a unor metale (fier, crom etc.) de a nu putea fi atacate de unii acizi decât când aceștia sunt diluați. [Cf. fr. passivité].