definiția pastoreasca definiție dex

păstorești, adj. 1. Care aparține păstorilor (1), privitor la păstori sau la viața de păstor; pastoral. 2. Fig. Preoțesc. – Păstor + suf. -esc.

adj. 1. v. pastoral. 2. v. bucolic.

adj. v. popesc, preoțesc.

adj. m., f. păstoreáscă; pl. m. și f. păstoréști

1) Care este caracteristic pentru păstori; de păstor; ciobănesc; pastoral. Doină ~ească. 2) Care este caracteristic pentru preoți; de preot; preoțesc; popesc. 3) fig. (despre creații literare sau muzicale) Care are caracter de idilă; idilic; bucolic; câmpenesc; pastoral. /păstor + suf. ~esc

păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască; a păzi în timp ce paște¹ (2), a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii. – Din păstor.

vb. 1. v. ciobăni. 2. v. paște. 3. (BIS.) (înv.) a popi, a popora, a preoți. (~ peste credincioși.)

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstorésc, imperf. 3 sg. păstoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. păstoreáscă

tranz. 1) (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a pășuna. 2) fig. A îndruma în spiritul unor dogme (mai ales religioase). 2. intranz. 1) A exercita funcția de păstor; a fi preot; a preoți. 2) A se ocupa de creșterea vitelor; a fi păstor. /Din păstor