s.n. Ocupația, profesiunea de păstor (1); creșterea vitelor; păstorie, păstorire. – V. păstori.
n. 1) Creștere a vitelor (în special a oilor) prin întreținere la pășune. 2) Ocupație de păstor. /v. a păstori
s. v. codobatură, prundar, prundaș.
s. f., g.-d. art. păstoríței; pl. păstoríțe