definiția patașcă definiție dex

pataște, s.f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă, [Var.: pătáșcă s.f.] – Cf. tașcă.

pataște, s.f. (Înv.) Pitac². – Din rus. patacka.

pataște, s.f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă, [Var.: pătáșcă s.f.] – Cf. tașcă.

pataște, s.f. (Înv.) Pitac². – Din rus. patacka.

s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.)

s. v. brancardă, car funebru, car funerar, car mortuar, corlată, dric, năsălie, targă, tașcă.

s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.)

s. v. brancardă, car funebru, car funerar, car mortuar, corlată, dric, năsălie, targă, tașcă.

(mijloc de transport, tașcă, monedă) s. f., g.-d art. patáștei; pl. patáște

(mijloc de transport, tașcă, monedă) s. f., g.-d art. patáștei; pl. patáște

, patáște, s.f. (reg.) 1. numele mai multor mijloace de transport sau al unor părți componente ale acestora (targă, brancardă, năsălie, dric, roabă, fundul căruței, corlată la car, loitră, drug, șa, tașcă etc.). 2. (la pl.) colțunași umpluți cu griș. 4. dedițel de pădure.

, patáște, s.f. (reg.) 1. numele mai multor mijloace de transport sau al unor părți componente ale acestora (targă, brancardă, năsălie, dric, roabă, fundul căruței, corlată la car, loitră, drug, șa, tașcă etc.). 2. (la pl.) colțunași umpluți cu griș. 4. dedițel de pădure.