s. m., pl. patentári
, patentári, adj., s. (înv.) (persoană) care plătește patentă; (persoană) cu patentă.
patentări, s.f. Acțiunea de a patenta și rezultatul ei. – V. patenta.
s. v. brevetare.
s. f., g.-d. art. patentării; pl. patentări
s.f. Acțiunea de a patenta și rezultatul ei; brevetare. [< patenta].