pătlăgele, s.f. 1. (Determinat adesea, prin „roșie”) Plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate și cu flori galbene, cultivată pentru fructul ei comestibil, sferic, roșu, zemos, bogat în vitamine; roșie, tomată (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vânătă”) Plantă erbacee legumicolă cu flori violete și cu fructe comestibile mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închis; vânătă (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: pătlăgícă s.f.] – Din tc. patlıcan.
s. f. (sil. -tlă-), g.-d. art. pătlăgélei; pl. pătlăgéle
f. : ~ roșie a) plantă erbacee legumicolă cu flori galbene și cu fructe mari, sferice, suculente, de culoare roșie (rar roz sau galbenă); b) fruct al acestei plante; roșie; tomată. ~ vânătă a) plantă erbacee legumicolă cu flori violacee și cu fructe mari, ovale, cărnoase, de culoare violetă; vânătă; b) fruct al acestei plante. [G.-D. pătlăgelei; Sil. -tlă-; Var. pătlăgică] /<turc. patlican
s.f. – s.f. – 1. Tomată (Solanum Lycopersicum). – 2. Vînătă (Solanum melongena). – Var. (Mold.) platagea, (Olt.) platagea, (înv.) pătlăgeană, pătlăgică. Mr. pătlăgeană, megl. pitligeani. Tc. patlican, din per. badinğan „vînătă” (Șeineanu, II, 287), cf. ngr. παπλιζάνα, alb., bg., sb. patliğan, cat. albergina (› fr. aubergine), sp. berenjena, rus. baklažan. – Der. pătlăginiu, adj. (brun, vînăt).
s. f. + adj. (sil. -tlă-)
s.f. v. pătlăgea.