s.n. Însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. ♢ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat; b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă însuflețire. – Din ngr. páthos fr. pathos.
s. 1. avânt, însuflețire, vervă. (~ stilului său.) 2. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, prețiozitate, reto-rism. (Un limbaj plin de ~.)
s. v. animozitate, ardoare, avânt, ciudă, discordie, dușmănie, elan, entuziasm, gelozie, invidie, înflăcărare, înfocare, însuflețire, învrăjbire, necaz, ostilitate, pasiune, patimă, pică, pizmă, pornire, ranchiună, sentiment, simțire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.
n. 1) Însuflețire plină de pasiune; entuziasm înflăcărat. 2) Fel de a fi pretențios și lipsit de naturalețe (manifestat în scris sau în vorbire); emfază. /<ngr. páthos, fr. pathos
s.n. (înv.) pardoseală.
s.n. – Pasiune, înflăcărare, emfază. Ngr. πάθος (Gáldi 223). Sec. XVIII. – Der. patetic, adj., din fr. pathétique.
s.n. 1. (Lit.) Intensitate deosebită a sentimentelor prin care se realizează o puternică forță dramatică. 2. Înflăcărare, însuflețire, avânt, entuziasm. 3. Emfază, stil emfatic. ♦ Cu patos = a) în mod entuziast; b) afectat, cu emfază. [Pl. -suri. / < gr., fr., it. pathos, cf. gr. paschein – a suferi].
s. n. 1. intensitate deosebită a sentimentelor, prin care se realizează o puternică forță dramatică. ♢ înflăcărare, avânt, entuziasm. 2. emfază, stil emfatic. (< fr., gr. pathos)