patrafire, s.n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahíl (înv.) patrahíl, patrahír s.n.] – Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion.
s. n. (sil. -tra-), pl. patrafíre