patriarhi, s.m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis.
m. 1) (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Slujitor al cultului având cel mai înalt grad în ierarhia bisericii ortodoxe autocefale. 2) Cap al bisericii ortodoxe într-o țară. 3) Bărbatul cel mai în vârstă al unei familii din societatea gentilică. 4) Căpetenie a unei ginți. 5) fig. Persoană în etate cu multe merite și cu mulți discipoli într-un domeniu de activitate. [Sil. -tri-arh] /<sl. patrijarhu, ngr. patriárhis
s.m. – 1. Șeful bisericii ortodoxe. – 2. Personaj venerabil din Biblie. – Mr. pătriarhu. Mgr. πατριάρχης (Murnu 43), parțial prin intermediul sl. patrijarchŭ (cf. Vasmer, Gr., 113). – Der. patriarhie, s.f. (funcție de patriarh; catedrală patriarhală), din mgr. πατριαρχεία, cf. sl. patrijarchia; patriarhal, adj., din fr. patriarcal; patriarhalitate, s.f. (aspect patriarhal); patriarșesc, adj. (înv., de patriarh).