patristici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Doctrină teologică-filozofică prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin, completând Biblia și studiind viața, opera și concepția părinților Bisericii; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique.
patristici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Doctrină teologică-filozofică prin care s-au pus bazele dogmaticii și cultului creștin, completând Biblia și studiind viața, opera și concepția părinților Bisericii; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se referă la părinții Bisericii; care ține de patristică (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique.
adj. m. (sil. -tris-), pl. patrístici; f. sg. patrístică, pl. patrístice
adj. m. (sil. -tris-), pl. patrístici; f. sg. patrístică, pl. patrístice
adj. Care ține de patristică. [Cf. fr. patristique].
adj. Care ține de patristică. [Cf. fr. patristique].
I. adj. care ține de patristică. II. s. f. disciplină consacrată studiului doctrinei teologico-filozofice creștine, operelor și vieții marilor sfinți; patrologie (1). (< fr. patristique)
s. f. (sil. -tris-), g.-d. art. patrísticii
s.f. Disciplină consacrată studiului doctrinei teologico-filozofice creștine, operelor și vieții marilor sfinți, așa-numiții părinți ai bisericii; patrologie (1). [< fr. patristique].