definiția patronați definiție dex

patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron¹. Cf. fr. patronner.

vb. a sprijini, a susține, a tutela. (Cine ~ această acțiune?)

vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. patronéz, 3 sg. și pl. patroneáză

tranz. 1) (instituții) A ajuta la realizarea unor acțiuni (culturale, sociale, politice etc.); a lua sub șefie. 2) (persoane, așezăminte, teritorii etc.) A ține sub tutelă (limitând în drepturi sau ocrotind drepturile); a tutela. /Din patron

vb. I. tr. A ocroti, a sprijini, a susține. ♦ (Depr.) A prezida, a trona. [< fr. patronner].

vb. tr. 1. a ocroti, a proteja, a sprijini, a susține. ♢ (depr.) a prezida, a trona. 2. (mar.) a înfășura cu ață de velă ori cu merlin capătul unei parâme pentru a împiedica despletirea sau uzarea. (< fr. patronner)

s.n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron²; mulțime de patroni². totalitatea patronilor². – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat.

s. n. (sil. -tro-)

n. 1) Calitate de patron. 2) Totalitate a patronilor. /<fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat

s.n. 1. (La romani) Drept al patronului asupra clienților săi. 2. (În trecut) Drept al unui prelat sau al unui senior de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 3. Calitate, situație de patron. ♦ Totalitatea patronilor. [< fr. patronat, lat. patronatus].

s. n. 1. (la romani) drept al patronului asupra clienților săi. 2. (în trecut) drept al unui prelat sau senior de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 3. calitate, situație de patron; totalitatea patronilor. (< fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat)