s.n. 1. Drept pe care îl avea în trecut un prelat sau un senior laic de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 2. Calitatea de patron2; mulțime de patroni2. totalitatea patronilor2. – Din fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat.
n. 1) Calitate de patron. 2) Totalitate a patronilor. /<fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat
s.n. 1. (La romani) Drept al patronului asupra clienților săi. 2. (În trecut) Drept al unui prelat sau al unui senior de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 3. Calitate, situație de patron. ♦ Totalitatea patronilor. [< fr. patronat, lat. patronatus].
s. n. 1. (la romani) drept al patronului asupra clienților săi. 2. (în trecut) drept al unui prelat sau senior de a numi pe cineva într-o demnitate ecleziastică. 3. calitate, situație de patron; totalitatea patronilor. (< fr. patronat, lat. patronatus, germ. Patronat)