pauce, s.f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke.
s. v. timpan.
s. f. (sil. pau-), g.-d. art. páucei; pl. páuce
, páuce, s.f. (înv. și reg.) 1. instrument muzical de percuție; timpan. 2. fluier făcut din creangă de salcie de copii.
s.f. – Tîmpină, tobă. Germ. Pauke (Tiktin). Pare să fie dubletul lui peucă, s.f. (Mold., fluier), cf. Scriban.