pavaje, s.n. Faptul de a pava; (concr.) Îmbrăcăminte rutieră alcătuită din materiale în formă de blocuri, așezate pe un pat de nisip sau de mortar așternut pe fundația, pregătită în prealabil, a unui drum, a unei curți etc. – Din fr. pavage.
s. caldarâm, (ieșit din uz) pavea, (înv.) pod, (latinism înv.) paviment. (Căruța mergea pe ~.)
n. 1) Strat de blocuri (de piatră, de lemn etc.) cu care se acoperă un drum sau un teren; caldarâm. 2) Drum sau teren acoperit cu un astfel de strat; loc pavat; caldarâm. /<fr. pavage