, paveze, s.f. 1. Scut. ♢ Expr. A sta pavăză = a apăra, a feri. A-și pune mâna (drept) pavăză = a-și ridica mâna în dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc.). 2. Fig. Ocrotire, apărare, sprijin, protecție. – Din pol. pawež.
f. 1) (în antichitate și în evul mediu) Armă defensivă cu care luptătorii își apărau corpul de loviturile inamicului; scut. ♢ A sta ~ a apăra cu nădejde pe cineva sau ceva. 2) fig. Persoană sau obiect care protejează; scut. /<pol. pawež
s.f. – 1. Scut. – 2. Protecție, apărare. – 3. Plantă (Stachys germanica). – Var. înv. paveză. It. pavese, prin intermediul pol. pawez(a) (Cihac, II, 249; Miklosich, Slaw. Elem., 34; REW 6311), ceh. paveza (Densusianu, GS, VI, 363). – Der. pavățaș (var. pavesar), s.m. (soldat înarmat cu scut).