definiția pavele definiție dex

páve, s.f. (reg.) clin la încheierea de la subțioara cămășii, a sumanului.

s.f. – Clin la subsuoara mînecii de la ie. – Var. pahă. Pol. pacha, rut., rus. paha (Tiktin), cf. mag. páhac (Cihac, II, 520), mag. pálha (Candrea).

pavele, s.f. 1. Bloc, bucată de piatră, de cărămidă, de lemn etc. (de formă cubică), folosită la executarea pavajelor. ♢ Expr. (Reg.) A număra pavelele = a umbla fără rost, a bate străzile. 2. (Ieșit din uz) Pavaj. – Din fr. pavé.

s. v. caldarâm, pavaj.

s. f., art. paveáua, g.-d. art. pavélei; pl. pavéle

f. Bloc de material dur (piatră, cărămidă, lemn etc.) folosit la executarea pavajelor. /<fr. pavé

s.f. – Piatră de pavaj. Fr. pavé. – Der. pava, vb., din fr. paver; pavaj, s.n., din fr. pavage; pavela (var. pavelui), vb. (Mold., a pava, a pietrui), de la pl. pavele; paviment, s.n, din lat. pavimentum (sec. XIX), cf. pămînt.

s. f. bloc, bucată de piatră, de cărămidă sau lemn, cubică, pentru pavaje. (< fr. pavé)