definiția paveze definiție dex

pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver.

vb. a pietrui, (reg.) a pietrelui, a pietrici, (Transilv. și Maram.) a floștori, (înv.) a pavelui. (A ~ strada.)

≠ a depava

vb., ind. prez. 1 sg. pavéz, 3 sg. și pl. paveáză

tranz. (străzi, piețe, curți etc.) A acoperi cu pavaj; a pardosi. /<fr. paver

vb. I. tr. A acoperi cu pavaj (o stradă, o curte etc.). [< fr. paver].

vb. tr. a acoperi cu pavaj. (< fr. paver)

, paveze, s.f. 1. Scut. ♢ Expr. A sta pavăză = a apăra, a feri. A-și pune mâna (drept) pavăză = a-și ridica mâna în dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc.). 2. Fig. Ocrotire, apărare, sprijin, protecție. – Din pol. pawež.

s. v. scut.

s. v. armoarii, blazon, emblemă, grijă, jale, jaleș, ocrotire, protecție, stemă.

s. f., g.-d. art. pávezei; pl. páveze

f. 1) (în antichitate și în evul mediu) Armă defensivă cu care luptătorii își apărau corpul de loviturile inamicului; scut. ♢ A sta ~ a apăra cu nădejde pe cineva sau ceva. 2) fig. Persoană sau obiect care protejează; scut. /<pol. pawež

s.f. – 1. Scut. – 2. Protecție, apărare. – 3. Plantă (Stachys germanica). – Var. înv. paveză. It. pavese, prin intermediul pol. pawez(a) (Cihac, II, 249; Miklosich, Slaw. Elem., 34; REW 6311), ceh. paveza (Densusianu, GS, VI, 363). – Der. pavățaș (var. pavesar), s.m. (soldat înarmat cu scut).