definiția pețire definiție dex

pețiri, s.f. Acțiunea de a peți. – V. peți.

s. v. pețit.

s. f., g.-d. art. pețírii; pl. pețíri

pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere.

vb. a cere, (pop.) a împeți, a stărosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinți.)

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețésc, imperf. 3 sg. pețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pețeáscă

tranz. (fete) A cere în căsătorie prin mijlocitori; a stărosti. /<lat. petere

vb. – A cere mîna, a cere în căsătorie. Lat. petĕre (Philippide, Principii, 44; Densusianu, Hlr., 149; Pușcariu 1202; Candrea-Dens., 1370; REW 6444), prin intermediul unei var. populare *petῑre, cf. v. nap. pezzire „a cere de pomană”, it. pezzente „cerșetor”, sp., port. pedir. – Der. pețit, s.n. (cerere în căsătorie); pețitor, s.m. (pretendent; mijlocitor de căsătorii); pețitoare, s.f. (mijlocitoare de căsătorii); pețitorie, s.f. (pețit; îndeletnicirea de a peți).