definiția pelticii definiție dex

peltici, -ce, adj. (Despre oameni) Care rostește defectuos anumite consoane; p. ext. (despre vorbire) care trădează o asemenea rostire defectuoasă. – Din tc. peltek.

adj. sâsâit, (Mold. și Transilv.) cepeleag, (Transilv. și Olt.) șișcav. (Om ~.)

adj. m., pl. peltíci; f. sg. peltícă, pl. peltíce

1) (despre persoane) Care rostește cu greu și neclar unele consoane; cepeleag. 2) (despre vorbire) Care trădează o rostire defectuoasă. /<turc. peltek

adj. – Sîsîit, cepeleag. – Mr., megl. peltec. Tc. peltek (Șeineanu, II, 288; Lokotsch 1646; Ronzevalle 60), cf. ngr. πελτέϰης, bg. peltek. – Der. pelticie, s.f. (defectul omului peltic); peltici, vb. (a vorbi peltic); pelticărie, s.f. (vorbire peltică).

pelticesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni peltic; p. ext. a vorbi cu greutate, neclar (ca un peltic). – Din peltic.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pelticésc, imperf. 3 sg. pelticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pelticeáscă

intranz. rar 1) (despre persoane) A fi peltic; a vorbi rostind cu greu și denaturând unele sunete (c, ș, j etc.). 2) A vorbi cu greutate și neclar (ca un peltic). /Din peltic

pelticii, s.f. Defectul omului peltic; pelticeală. – Peltic + suf. -ie.

s. v. pelticeală.

s. f., art. pelticía, g.-d. art. pelticíei; pl. pelticíi, art. pelticíile

f. Defectul celui peltic. [G.-D. pelticiei] /peltic + suf. ~ie