a se exila, a face pușcăria cu berilă, a fi în postul mare, a intra în postul cel mare, a merge la reciclare, a sta la naftalină.
expr. (peior.) 1. prostituată luată în vizorul poliției. 2. (deț.) homosexual pasiv.
expr. (deț.) macaroane.
expr. (deț.) 1. homosexual pasiv. 2. om fricos, care se lasă ușor intimidat și dominat.
expr. (deț.) homosexual pasiv.
expr. (deț., peior.) individ dezorientat / murdar, neîngrijit; fără personalitate.
, penali, -e, adj. (Despre dispoziții cu caracter de lege) Care are un caracter represiv, care se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate. ♢ Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblu principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. Proces penal sau acțiune penală = acțiune în justiție pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de legile penale. Clauză penală = clauză prin care părțile unui contract evaluează anticipat daunele ce se cuvin creditorului în caz de neexecutare, executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale. – Din lat. poenalis, fr. pénal.
jur. Care ține de urmărirea și de pedepsirea infractorilor; cu caracter represiv. ♢ Cod ~ culegere de legi în care se definesc infracțiunile și se stabilesc pedepsele corespunzătoare. Proces ~ proces intentat împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui conform prevederilor legii. Drept ~ ramură a științei dreptului care se ocupă cu studiul normelor juridice cu caracter represiv. /<lat. poenalis, fr. pénal
adj. Cu caracter represiv; care se referă la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ Drept penal = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. // s.n. Drept penal. [Cf. fr. pénal, lat. poenalis < poena – pedeapsă].
I. adj. referitor la infracțiuni sancționate cu pedepse. o drept ~ = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod ~ = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor; fapt ~ = infracțiune. II. s. n. drept penal. (< fr. pénal, lat. poenalis)