penalități, s.f. 1. Faptul de a fi pasibil de o pedeapsă judiciară; p. ext. pedeapsă judiciară aplicată cuiva. ♦ Spec. Clauză penală. 2. Faptul de a fi pasibil de o despăgubire; p. ext. despăgubire, amendă. 3. (Sport) Abatere a unui sportiv, în cadrul unei competiții, sancționată de arbitru conform regulamentului de joc: p. ext. sancțiune aplicată în urma comiterii acestei abateri. – Din fr. pénalité.
s. (JUR.) amendă, penalizare, (rar) penalizație, (înv. și pop.) gloabă, (înv. și reg.) ștraf, (prin Transilv.) birșag, dârdală, (înv.) globire, hatalm, (turcism înv.) geremea. (I-a aplicat o ~ zdravănă.)
s. f., g.-d. art. penalității; pl. penalități
f. 1) Caracter a ceea ce este pasibil de o pedeapsă judiciară conform prevederilor legii. 2) sport Abatere a unui sportiv în cadrul unei competiții penalizată de arbitru conform regulamentului de joc. 3) Sancțiune aplicată cuiva (în urma încălcării unei legi, a unui regulament etc.). /<fr. pénalité
s.f. Faptul de a fi pasibil de o pedeapsă judiciară; pedeapsă aplicată. ♦ Pedeapsă dată de arbitru unui jucător sau unui concurent care calcă regulamentul jocului sau al probei respective. [Cf. fr. pénalité].
s. f. 1. faptul de a fi pasibil de o pedeapsă judiciară. 2. despăgubiri (în bani), amendă. 3. (sport) penalizare (3). (< fr. pénalité)