definiția penatilor definiție dex

penați, -te, adj. (Despre frunze) Care are nervurile secundare sau foliolele așezate de o parte și de alta a nervurii principale sau a pețiolului, ca firele unei pene¹. – Din lat. pennatus, fr. penné.

adj. m., pl. penáți; f. sg. penátă, pl. penáte

(despre frunze) Care are nervurile secundare sau foliolele dispuse simetric ca firele de puf ale unei pene. /<lat. pennatus, fr. penné

adj. În formă de pană. ♦ (Despre frunze) Cu nervuri pornind perechi dintr-o nervură centrală; (despre frunzele compuse) care are foliolele dispuse în perechi de o parte și de alta a unui ax comun. [lat. pennatus, cf. fr. penné].

adj. în formă de pană. ♢ (despre frunze) cu nervurile pornind perechi dintr-o nervură centrală; (despre frunze compuse) cu foliolele dispuse de o parte și de alta a unui ax comun. (< lat. pennatus, fr. penné)

s.m. pl. Nume dat, în mitologia romană și etruscă, unor divinități considerate a fi ocrotitoare ale casei și ale familiei. ♦ Fig. (Livr.) Cămin, casă (părintească). – Din lat. penates.

s. m. pl.

m. pl. 1) (în mitologia romană) Zei ocrotitori ai casei și ai familiei. 2 Statuie a acestor zei. 3) fig. Vatră părintească; cămin. /<lat. penates

s.m.pl. Zei ai casei la romani. ♦ (Fig.) Cămin, casă părintească. [< lat. penates, cf. fr. pénates].

s. m. pl. zei ai casei la romani; statuile acestor zei. ♢ (fig.) cămin, casă părintească. (< lat. penates)