penitenți, -te, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Credincios care se supune penitenței (1). 2. adj. Care aparține penitentului (1), de penitent. – Din fr. pénitent, lat. poenitens, -ntis.
m. și f. Persoană supusă unei penitențe. /<fr. pénitent, lat. poenitens, ~ntis
s.m. și f. Cel care se căiește, care face penitență; pocăit. [Cf. fr. pénitent, lat. poenitens].