definiția pensula definiție dex

, pensulez, vb. I. Tranz. 1. A întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, de lac; a colora cu pensula. 2. A badijona cu un dezinfectant. – Din pensulă.

vb., ind. prez. 1 sg. pensuléz, 3 sg. și pl. pensuleáză

tranz. 1) (suprafețe) A vopsi cu pensula. 2) (părți afectate ale organismelor) A badijona cu un dezinfectant, folosind o pensulă specială. /Din pensulă

vb. I. tr. 1. A întinde cu pensula pe o suprafață, un strat de vopsea, lac etc.; a vopsi, a colora cu pensula. 2. (Med.) A badijona cu un dezinfectant. [< pensulă].

vb. tr. 1. a întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, lac etc.; a colora cu pensula. 2. (med.) a badijona. (< pensulă)

, pensule, s.f. Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, care servește mai ales la întinderea vopselelor și a lacurilor pe o suprafață. – Din germ. Pinsel.

s. (reg.) meciuc, mescleuaș, pămătuf, pențăluș, perie, perioară, periucă. (O ~ de vopsit.)

s. f., g.-d. art. pénsulei; pl. pénsule

f. Instrument de vopsit sau de colorat, constând dintr-un smoc de păr sau din fire sintetice, prins într-o coadă (de lemn, de metal etc.). /<germ. Pinsel

s.f. – Pămătuf, penel. Germ. Pinsel.

s.f. Unealtă formată dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. 2. (Fig.; liv.) Pensulație (1) [în DN]. [< germ. Pinsel].

s. f. unealtă dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. (< germ. Pinsel)