, pentaedre, s.n. (Mat.) Poliedru cu cinci fețe. [Pr.: -ta-e-] – Din fr. pentaèdre.
s. n. (sil. -ta-e-dru), art. pentaédrul; pl. pentaédre
n. Poliedru cu cinci fețe. [Sil. -ta-e-dru] /<fr. pentaedre
s.n. Poliedru cu cinci fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. pentaèdre, cf. gr. pente – cinci, hedra – față].
s. n. poliedru cu cinci fețe. (< fr. pentaèdre)