, pentagrame, s.f. Figură geometrică plană în formă de stea cu cinci colțuri, considerată de antici ca simbol al perfecțiunii și folosită adesea ca talisman. – Din fr. pentagramme.
s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. pentagrámei; pl. pentagráme
f. (în antichitate) Figură în formă de stea cu cinci colțuri, folosită ca talisman. [Sil. -gra-] /<fr. pentagramme